In aceasta noua postare vrem sa dam cateva detalii despre cum a evoluat sarcina si apoi nasterea printesei noastre.
Vestea sarcinii ne-a adus cea mai mare bucurie a vietii noastre. Primele luni au fost foarte grele, cu multe greturi si varsaturi,cateva spitalizari, dar din luna a 5-a totul a revenit la normal. Din pacate am profitat destul de putin de bucuriile sarcinii pentru ca la 34-35 de saptamani, fetita noastra se pare ca a avut alt plan si s-a grabit sa vina la noi.
Era noaptea de 13 septembrie cand m-i ,,s-a rupt" apa si am plecat spre Maternitatea Sighisoara. A doua zi la ora 21:05 , in urma unei operatii de cezariana, s-a nascut fetita mea, ingerasul nostru, Diana-Stefania cu greutatea de 2,150 kg si lungimea de 43 cm.
Cu parere de rau trebuie sa spun ca nimeni de acolo nu si-a dat seama ca fetita e bolnavioara. Ea dormea aproape tot timpul, avea probleme cu suptul, nu avea putere sa suga, manca putin si crestea foarte incet in greutate. Si cel mai important, fetita mea nu plangea la fel ca ceilalti bebelusi, ea plangea la fel ca o pisicuta ( acest planset este specific sindromului care asa se si numeste "Plans de pisica" sau "Cri du chat" ), dar acest lucru nu i-a dat de gandit nici personalului medical si cu atat mai putin mie care eram la primul copil.
Dupa aproximativ 3 saptamani am ajuns in sfarsit acasa unde tati pregatise camera cu patutul si cele necesare ( din cauza ca s-a nascut prematur nu am apucat sa pregatim prea multe ).
Abia la 4 luni jumate am descoperit boala fetitei, dar despre acest lucru o sa va povestesc data viitoare, despre cum am aflat, cum am primit vestea, cat de mult ne-a afectat acest lucru. O sa povestim primele impresii, asa cum le-am trait noi ca parinti ai unui copil ,,special", o fetita minunata, care doar printr-un zambet reuseste sa ne faca fericiti. Vom adauga si fotografii.
Poza de la nastere
